Skip to content

Vrei sa-ti faci pisica vedeta?

Pisica ta e o vedeta innascuta, dar nu a avut ocazia sa arate lumii ceea ce poate? Ajuta-ti pisica sa ajunga o stea!
Trimite-mi un mail cu poze sau filmulete si cateva intamplari hazlii si te asigur ca primul pas spre o cariera de succes este deja facut.
Daca vrei sa vezi care sunt primele stelute intra aici.

Martisoare, icoane sau doar kitch?

February 24, 2011

Ca de obicei, pe vremea asta se umplu pietele de tarabele ad-hoc ale vanzatorilor de martisoare. Deja m-am resemnat sa vad martisoare cu personaje Disney sau diverse ciudatenii (mai mult sau mai putin hidoase), dar anul asta am dat peste o chestie noua. Nu stiu daca ati vazut si voi, dar eu am descoperit martisorul- iconita. Anul acesta comerciantii au combinat in sfarsit o traditii nitel cam pagana, cu una cat se poate de crestina.

De ce zic ca martisorul e pagan? Pai e o traditie cam de acum 8000 de ani, vreme in care bietii geti, sau ce or fi fost pe taramurile romanesti nu prea aveau treaba cu crestinismul. Dar uite ca romanul e inventiv si face din orice un motiv de castig rapid.

Numai mie mi se pare ca ceva e in neregula?

Advertisements

Greutatile unui sofer in mijlocul iernii

January 3, 2011

Azi dimineata (foarte de dimineata – pe undeva pe la 2) am plecat cu ai mei catre gara. Ningea, era cald (doar -3 grade) si Bacaul era luminat ca un pom de Craciun. Inca imi place oraselul meu cum arata si mi se pare mult mai fain decat Bucurestiul.

Dar sa trecem la subiect. Primul impediment a fost, evident, in parcarea din spatele blocului. Gheata de vreo 2 centimetri, cat se poate de denivelata si cat se poate de acoperita cu un strat fin de zapada proaspat cazuta din cer. Tata, sofer obisnuit cu asa ceva, se descurca usor sa scoata masina din parcare si porneste pe drumul plin de gropile facute si rasfacuta in fiecare vara de dragii de la gaze, apa si canalizare. Strazile evident mai au ceva din zapada cazuta acum cateva zile, dar se poate circula si cu cauciucuri all-seasons fara probleme (evident daca nu mergi ca nebunu’).

Drumul spre gara trece fix prin centrul orasului si apoi pe niste strazi cu doar o banda pe sens. Strada libera (doar vreo 2-3 masini circula la ora asta) asa ca nu e o problema sa circuli. Primaria a facut pe aceste strazi o treaba excelenta: a pus asfalt nou fara sa il scoata pe ala vechi, a pus limitatoare de viteaza, dar, evident, gurile de canal au ramas la nivelul anterior. Asadar, gurile de canal s-au transformat in niste gropi perfect rotunde si dragalase. Iarna, cand nici macar nu e luminat foarte bine, e fascinant sa vezi cum niste biete patrupede latratoare stau acolo si se incalzesc. E fascinant sa vezi cum aceste latratoare nici macar nu se sinchisesc de masini, ci, in ce mai bun caz, ridica un pic capul si se uita la tine cu o privire de genu: ce mai vrei si tu acum? Intra in ala de pe contrasens, dar nu ma deranja pe mine.

Asadar, pe langa gheata, polei, vizibilitate redusa, lumina slaba din partea stalpilor de iluminat, in Bacau se mai adauga si fauna latratoare printre pericolele de pe sosele. Nu-i asa ca e frumos in Romania, unde platesti de te ustura buzunarul daca omori o biata fiinta fara aparare, care a ramas pe drumuri pentru ca oamenii sunt rai si ii abandoneaza?

M-am indragostit

December 2, 2010

A venit iarna si in Bucuresti!

In fiecare an eu ma indragostesc. In fiecare an traiesc aceleasi sentimente fata de natura: o dragoste cu nabadai. Vine iarna, e frig, copacii ingheata, vine zapada. De fiecare data alerg in zapada ca o nebuna si uit de mine cand vad ca ninge. De fiecare data injur gheata si m aiau la tranta cu vantul. In fiecare an ma uit fascinata cum fiecare crenguta se imbraca intr-o hainuta de gheata. In fiecare an mi-e frica sa nu imi cada in cap turturii din fata blocului.

E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si  bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane.

Abia astept sa ajung din nou la Brasov. Acolo ma asteapta din nou cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat in ultimii ani iarna. Acolo ma asteapta amintirile si natura. Si da, stiu ca e tot oras si tot beton gasesc si acolo, dar acolo am trait cele mai faine zile de iarna in care nu am fost cu familia din ultimii ani. Cand ajung acasa (din pacate de Craciun si cam atat) ma las fascinata de Moldova si de iernile de acolo. Imi aduc aminte cum e sa ti se lipeasca narile de cum iesi din scara blocului, cum e sa mergi prin nameti pana la genunchi in centrul orasului, cum e sa ajungi acasa ca un sloi de gheata si sa te incalzesti langa bradul de Craciun.

Cand plec la tara uit de tot ce insemana oras, de tot ce inseamna ratiune si ma trantesc in zapada. Datul cu sacul e obligatoriu in fiecare an, cu toate ca asta inseamna sa am turturi peste tot (da, chiar peste tot). Mersul cu colindul nu lipseste nici el, chiar daca e cu intarziere.

Iarna ma indragostesc din nou. In fiecare an, in fiecare zi.

Porumbei in balconul pisoiului

November 18, 2010
tags:

Alaltaieri am aflat cu stupoare ca, pentru prima data de cand ne-am mutat (aidca de vreun an si ceva), am primit o vizita a unui porumbel in balconul plin de rufe puse la uscat. Marele Han s-a luptat cat s-a luptat, si a reusit sa invinga cotropitorul. Asta dupa ce saraca pasare nu mai stia pe unde a intrat si tot dadea cu capul de geamuri.

Ieri dimineata, fata constiincioasa, m-am trezit pe la 7 si ceva si m-am apucat de lucru. Deodata aud batai de aripi. Ma gandesc de doua ori daca nu cumva inca dorm (nu de alta, dar teoretic prin termopan nu se aude), ma uit pe geam si imi dau seama ca am parte de 2 vizitatori. Porumbelul cotropitor din ziua precedenta, impreuna cu soata, au venit cu crengute si sarmulite si au inceput sa faca un cuib de mai mare frumusetea. Cruda cum sunt, i-am alungat si am inchis geamurile (mi-a fost mila de ei, dar chiar nu vreau sa fac crescatorie de porumbei pe balcon).  Aseara am considerat ca s-au plictisit sau si-au gasit alt loc pentru cuib si am deschis geamurile.

Azi dimineata iar m-am trezit mai devreme si am stat pe acasa mai mult ca de obicei. Ce sa vezi, porumbelul a revenit sa inspecteze cuibul pe care l-am stricat eu ieri. Iar am inchis geamurile, iar am inspectat locul ce atrage zburatoare, iar am injurat printre dinti ca nu mai pot sa stau cu geamurile dechise in propria casa din cauza invadatorilor,  iar am plecat. Sper ca de acum incolo sa nu ii mai vad in balcon. Are cineva vreo sugestie cum sa scap de pasari fara sa fiu nevoita sa inchid geamurile de la balcon? Solutia cu plasa de tantari la geam nu tine (e prea prost facuta tamplaria ca sa pot pune asa ceva) si mai mentionez ca stau la etajul 8, unde nu ajunge nici un copac, dar din pacate e ultimul etaj.

De ce sa platesc eu?

October 18, 2010

Asta e o intrebare pe care mi-o pun de cativa ani incoace (aproximativ de cand m-am angajat si platesc o caruta de bani pe taxe si impozite) cand vad o stire ca asta. Hai s-o luam la bani marunti:

  1. Nenea ala e oale si ulcele de vreo 62 de ani si acum rudele (nepotii) vor despagubiri pentru suferinta lor indirecta
  2. Nenea ala a fost deportat ca o consecina directa a razboiului de acum atatea decenii si astia cred ca merita sa fie despagubiti pentru suferinta pe care a indurat-o strabunicu’
  3. Eu imi platesc taxele si impozitele pentru ca, cel putin teoretic, statul sa aiba de unde sa plateasca intretinerea infrastructurii, sanatatea, educatia s.a.m.d. De ce sa primeasca un idiot (pentur ca daca ai facut un criminal si te mai si lauzi cu el esti idiot) banii pe care statul nu ii are si pe care tot noi, astia fraieri ii platim?
  4. De ce nu poate fi deportat si chinuit si fiul acestui idiot dupa ce a omorat 6 oameni (dintre care 4 au murit pentru ca le-a explodat inima in ei de la forta impactului cu masina fiului de idiot)?

Hai sa ne gandim la ceva frumos: cum ar fi ca idiotii astia doi, tata si fiu, sa fie pusi sa plateasca suma de 1,5 milioane de euro celor disparuti din cauza lor. Hai sa ne imaginam cum idiotul fiu, alaturi de idiotul tata, este chinuit si schingiuit. Poate ceva din soarte lui Ghoerghe Doja ar fi util. Sau poate Inchizitia ar putea fi redesteptata. Nu de alta, dar aia aveau idei numai bune pentru asemenea idioti. Oare nu se poate face o chestie simpla? Ai furat? Ti se taie mana. Ai ucis? Esti tras in teapa (e mai dureros si mai de durata decat sa mori in acelasi mod in care ti-au murit victimele). Ai violat? Ti se taie “obiectul muncii”. Dupa fapta si rasplata. Dar toate astea sa nu fie facute chirurgical, cu nu stiu cate anestezii si medicamente pentru prevenirea infectiilor. Hai sa fie pe viu si apoi “victimele” sa fie aruncate intr-o cocina. Sa se chinuie si sa sufere cat mai mult. Altceva nu merita acesti monstri.

Tudor Gheorghe – Cavaler al felinarelor tarzii

October 14, 2010

Uite o mostra de muzica de calitate: Toate trec & Tot ce-i romanesc nu piere

Nu conteaza…

October 11, 2010
tags: ,

…ce vor restul, conteaza ce vreau eu. Si eu vreau NANIIIII…