Skip to content

Pastele si credinciosii

April 23, 2009

Ca in fiecare an, am mers la tara de Inviere. Acolo se obisnuieste ca inainte de a merge la slujba de Inviere sa se merga la cimitir sa se aprinda lumanari la capul celor ce nu mai sunt printre noi.

Pentru prima data in cel putin 10 ani de cand tin minte ce s-a intamplat de Pasti, nu a batut vantul pe dealul pe care e plasat cimitirul. Pentru prima data am putut pune lumanarile in picioare fara sa se stinga. Nu stiu cati ati fi de acord cu mine, dar pot afirma sus si tare ca in acele momente cimitirul arata superb. Nu era inspaimantator, era  inaltator. Sa vezi la fiecare mormant licarind cel putin o lumina iti da un sentiment de liniste si pace. Faptul ca e in panta facea ca lumina sa para ca vine din cer. Parea o punte catre Dumnezeu.

Dupa aventura de a ajunge inapoi la biserica (cineva a avut ilustra idee sa puna pietris pe drum, fara a pune ceva nisip si uite asa iti rupeai gatul pe acolo, mai ales daca erai pe tocuri ca mine) imi dau seama ca problemele mele in legatura cu mirosul de lumanari arse si caldura persista si astfel nu am putut ramane mai mult de 10 minute inauntru. Vremea era cat se poate de frumoasa asa ca era chiar o placere sa stai afara. Vine preotul cu lumina, ca de obicei lumea se imbulzeste…nimic nou. Insa constat ceva trist. Slujba e mai scurta ca de obicei. Preotul se grabeste sa reintre in biserica si tine slujba doar pana la 3 dimineata (din cate am inteles). Un dascal batran (vreo 80 si ceva de ani) se incapataneaza sa cante in continuare. Nimeni nu intelege nimic din ce zice. Dascalul ce tanar nu se poate baga peste el (e lipsa de respect, da?). Si uite asa, dupa inconjurarea bisericii, de afara nu mai auzeam nimic. In anii trecuti mai functiona statia si se auzea slujba clar (in limitele in care cantau clar cei de langa microfoane) si afara. Anul asta nu s-a mai chinuit nimeni. Oare nu au mai primit aprobare sau au fost reclamati pentru deranjarea linistii publice de localnicii  de peste drum? In orice caz daca stateam acolo sau stateam in cu totul alta parte era acelasi lucru. In concluzie, am preferat sa ma duc acasa si sa ascult, macar in parte, slujba la televizor.

Slujba de Inviere transmisa de TVR1. Tine pana la 1 si un pic sau 2. Restul e transmis mai departe pe Trinitas TV. Cine are Trinitas TV? Habar n-am. Dolce nu prinde asa ceva. Ce era mai important de transmis a fost Basescu. El era personajul principal. Ca a inceput slujba la Voronet si se va muta la Gura Humorului (sau unde s-o fi mutat). Au mai fost importanti Becali si ceva personalitati politice si locul unde isi petrec ei noaptea aceasta. Mi se pare mie sau ceva e in neregula?

Simona scria despre manelele de pe telefoane. Spre bucuria mea nu am avut parte de asa ceva. Totusi am avut parte de fotografi. Eram cat se poate de sigura ca se va incerca imortalizarea momentului in care preotul iese din biserica avand lumanarea aprinsa. Normal, asa s-a si intamplat. Problema mea e alta. De ce e atat de importanta memorarea acestor momente? Nu e mai important oare sa prinzi atunci semnificatia  momentului? Cine oare e interesat peste ani sa vada acele poze si filmulete cand in fiecare an se repeta acelasi lucru? Pentru cine vor insemna ceva acele imagini daca nu au insemnat nimic atunci, la momentul respectiv?

Tot Simona isi incheia articolul cu “de sarbatori suntem”. Da. Suntem. Suntem asa cum suntem in fiecare zi din an. Superficiali si insensibili. Suntem covarsiti de cele lumesti si nu ne putem desprinde de niste obiceiuri care ne-au intrat in sange. Sunt sigura ca gresesc si ca exista oameni care se rup de toate astea, macar pentru cateva ore. Totusi ce am vazut anul asta si nu numai imi confirma ca sunt din ce in ce mai putini cei care reusesc si din pacate cred ca sunt din ce in ce mai putini cei care vor asta. Sper sa ma insel.

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. April 23, 2009 11:32

    maiorescu a avea un fix cu formele fara fond. si magarul mai avea si dreptate! :))

  2. April 23, 2009 12:07

    Sunt multe persoane care nu simt semnificatia si simt nevoia sa se agate de imagini. Nu e de mirare ca suntem o societate fara gusturi rafinate, cel putin baza. Si asta pentru ca nu avem o cultura bine conturata(imitam mult) si nici educatia nu e un punct forte. Si e pacat, dar na…

    • April 23, 2009 12:39

      Nu stiu cat de relevanta e imitatia aici. Sunt perfect de acord cu tine. Nu mai avem o cultura bine conturata. Vezi perioada interbelica si chiar perioada pasoptista. Atunci intr-adevar imitam mult, dar aveam umbra noastra de originalitate si in plus ne asumam multe chestii. Acum toate sunt preluate doar superficial, iar daca ceva merge prost spunem ca modelul e gresit. In ceea ce priveste imaginile…eu fac poze ca sa imi aduc aminte de momente placute sau de chestii care m-au impresionat. Totusi nu cred ca o poza poate sa iti aduca prea mult aminte de atmosfera de Inviere. In aceasta noapte se simte, nu se vede. Cel putin eu asta cred.

      • un oarecare permalink
        April 23, 2009 18:49

        …din pacate,cam asa e pisoiule!

  3. April 23, 2009 23:22

    sunt de acord cu tine, dar din pacate nu toti vedem la fel realitatea:(

  4. un oarecare permalink
    April 24, 2009 19:23

    ….da.din pacate!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: