Vrei sa-ti faci pisica vedeta?
Pisica ta e o vedeta innascuta, dar nu a avut ocazia sa arate lumii ceea ce poate? Ajuta-ti pisica sa ajunga o stea!
Trimite-mi un mail cu poze sau filmulete si cateva intamplari hazlii si te asigur ca primul pas spre o cariera de succes este deja facut.
Daca vrei sa vezi care sunt primele stelute intra aici.
Bancile si securitatea – baba si mitraliera
De-a lungul timpului, avand treaba pe la diverse sucursale de banci, am avut ocazia sa observ gradul ridicat de securitate al lor. Tin sa mentionez ca mai jos ma refer la “agentul de paza” cu toate ca acesta poate fi si femeie.
Va prezint mai jos cele mai importante observatii ale mele:
1. Agentul de paza este principalul “xeroxist”/”plimbator de hartii” de la un functionar bancar la altul.
2. Agentul de paza motaie pe un scaun in timp ce angajatii se ocupa de clienti. Read more…
Gata scoala
Pentru multi titlul nu inseamna mare branza. Pentru mine, asta inseamna ca mi-am luat disertatia, mi-am terminat studiile in invatamantul romanesc.
Pentru multi asta ar pune capat experientei de invatare pentru ceva timp. Pentru mine inseamna mai multa munca. Nu de alta, dar am pe “agenda” cel putin 4 chestii noi de invatat. Ceea ce se rezuma cam la 1 an de invatat aproape zi de zi.
Nu sunt sanatoasa ca vreau sa ma inham la asta? Si ce daca? Mie imi place. Macar acum pot sa invat ceva care sa ma ajute mai mult decat m-au ajutat cei 18 ani de invatamant romanesc la un loc.
Ca tot veni vorba de 18 ani de invatamant, de ce toata lumea se mira de bac si de scoala romaneasca in general?
Si eu am terminat un liceu (unul din cele mai bune din oras), si eu am trecut prin ore plictisitoare, am avut parte si de profi buni si de profi nebuni si de profi mai putin buni si tot nu pot intelege un lucru: de ce ne mai miram ca nu se invata in scoala romaneasca? Niciodata nu s-a invatat la nivel mai ridicat. Intotdeanua nivelul a fost cam asta. Diferenta acum e ca se si vede. Inainte mai mergea cu o gaina, o spaga, o copiuta. Acum merge mai greu. Atata tot.
Si eu am trecut prin ore frustrante, prin materie care nu foloseste la nimic mai departe (si intre noi fie vorba, am impresia ca era mai mutla ca acum) si totusi am putut merge mai departe.
Nu reusesti acum, mai incerci o data.
Am avut si restante, am lucrat si in timpul facultatii. Am stiut cum sa scap de ce era mai rau, am stiut cum sa profit de unele avantaje si am stiut cum sa si invat cand a fost cazul. Am stiut si sa plec capul si sa o iau de la inceput ca de, daca nu ai facut ce aveai de facut, atunci o iei de la zero (sau aproape). Acum nu ii mai pasa nimanui de asta. Nu e vorba ca e prost sistemul de invatamant. De 20 de ani cel putin e asa. E vorba ca nu mai exista interes. Nu mai exista scop, nu mai exista chef.
Nu mai faci nimic doar cu liceul? Nu mai faci nimic de mult cu asta.
Iti trebuie diploma de bac pentru a merge la facultate? Si ce daca? Nici cu facultatea nu faci nimic daca nu stii cu adevarat sa faci ceva in viata.
Stiu oameni care nu au terminat facultatea si stiu mult mai multe decat cei care au stat ca fraierii (si ca mine de altfel) sa isi toceasca neuronii pentru chestii inutile de cele mai multe ori.
Gata. Eu am terminat capitolul Invata asta pentru ca e in materie. Am trecut la capitolul Invata pentru ca e util. Poate ar trebui si altii sa isi aduca aminte pentru ce e scoala facuta.
Si calici si nesimtiti
Nu stiu daca doar romanii sunt asa, dar azi am impresia ca e ceva specific noua.
Luam niste oameni, ii trimitem la mama naibii, ii punem sa munceasca oricat – inca nu s-au inventat pentru unii orele suplimentare platite, ci doar ore suplimentare obligatorii. Trecem cu vederea ca e nitel cam ilegal ca noul vechi cod al muncii spune ca faci munca suplimentara doar daca esti de acord si doar daca iti iei liber orele pe care le-ai muncit suplimentar. Neah, la noi e frumos si bine: muncesti cat poti, si dupa aia mai muncesti un pic. Dupa aia, te duci si te apuci iar de lucru.
Bun, dar sa revenim. Dupa ce iti trimiti oamenii sa munceasca la Cracanatii de Padure, ii pui sa se intoarca cu mijloacele de transport in comun: stat 3 ore in frig in gara, mers cu trenul cateva ore bune si apoi sa speram ca mai prind si un microbuz/autobuz de la inca vreo 80 km distanta de casa, ca altfel se descurca ei.
Pana acum a fost demostrata ipoteza cu nesimtirea. Urmeaza Calicia.
Daca ar fi trimit un sofer dupa oamenii care au muncit ca prostii ar fi economisit cam jumatate din banii pe care acum trebuie sa ii deconteze. Ca doar CFR-ul lucreaza bine la buzunar pentru serviciile lui de 5 stele…cazute.
V-am convins?
Daca nu, imi pare rau, mai clara de atat pot fi doar daca va pun in situatia de mai sus. Dar nu ii doresc asta nimanui.
Torturi de weekend
A fost un weekend delicios. Uite aici dovezile:
Facut de mine, decorat de Puiu:
100% munca pisiceasca:
Incepe scoala? Un fleac…
Pentru multi vacanta e pe sfarsite. Mai e un pic si iau o iau de coada, vorba romanului.
Cica fac si eu parte din aia care mai au de frecat bancile scolii (facultatii) inca un an (si sper doar unul, cel putin la masterul asta). Dar, spre deosebire de majoritatea, eu nu o sa am un soc la revenirea pe bancile scolii.
Nu, nu am descoperit formula magica a licorii pentru invatat fara dureri de cap. Am gasit o versiune muuult mai eficienta de a evita socul trecerii de la lene metafizica la invatat si injurat profi. E cat se poate de simplu: nu te opri niciodata din invatat 😀 . Uita ca ai vacanta, sau oricum, ignor-o cat poti, fa-ti planuri sa faci minim 10 cursuri in 3 luni, plus daca se poate sa iti faci si dizertatia, si o sa ajungi la final de vara sa ai minim 5 cursuri terminate, dizertatia doar aprobata de prof si o caruta de par alb in plus de acoperit.
Nu stiu daca pentru voi ar functiona, dar mie mi-a taiat orice frica de inceputul noului an universitar. La mine e mai simplu acum. Pe langa serviciu (doar 8 ore pe zi + 1 pauza de masa) o sa mai am doar facultate si poate vreo 2 cursuri, maxim 3 de parcurs pana la sfarsitul anului. Un fleac.
Martisoare, icoane sau doar kitch?
Ca de obicei, pe vremea asta se umplu pietele de tarabele ad-hoc ale vanzatorilor de martisoare. Deja m-am resemnat sa vad martisoare cu personaje Disney sau diverse ciudatenii (mai mult sau mai putin hidoase), dar anul asta am dat peste o chestie noua. Nu stiu daca ati vazut si voi, dar eu am descoperit martisorul- iconita. Anul acesta comerciantii au combinat in sfarsit o traditii nitel cam pagana, cu una cat se poate de crestina.
De ce zic ca martisorul e pagan? Pai e o traditie cam de acum 8000 de ani, vreme in care bietii geti, sau ce or fi fost pe taramurile romanesti nu prea aveau treaba cu crestinismul. Dar uite ca romanul e inventiv si face din orice un motiv de castig rapid.
Numai mie mi se pare ca ceva e in neregula?
Greutatile unui sofer in mijlocul iernii
Azi dimineata (foarte de dimineata – pe undeva pe la 2) am plecat cu ai mei catre gara. Ningea, era cald (doar -3 grade) si Bacaul era luminat ca un pom de Craciun. Inca imi place oraselul meu cum arata si mi se pare mult mai fain decat Bucurestiul.
Dar sa trecem la subiect. Primul impediment a fost, evident, in parcarea din spatele blocului. Gheata de vreo 2 centimetri, cat se poate de denivelata si cat se poate de acoperita cu un strat fin de zapada proaspat cazuta din cer. Tata, sofer obisnuit cu asa ceva, se descurca usor sa scoata masina din parcare si porneste pe drumul plin de gropile facute si rasfacuta in fiecare vara de dragii de la gaze, apa si canalizare. Strazile evident mai au ceva din zapada cazuta acum cateva zile, dar se poate circula si cu cauciucuri all-seasons fara probleme (evident daca nu mergi ca nebunu’).
Drumul spre gara trece fix prin centrul orasului si apoi pe niste strazi cu doar o banda pe sens. Strada libera (doar vreo 2-3 masini circula la ora asta) asa ca nu e o problema sa circuli. Primaria a facut pe aceste strazi o treaba excelenta: a pus asfalt nou fara sa il scoata pe ala vechi, a pus limitatoare de viteaza, dar, evident, gurile de canal au ramas la nivelul anterior. Asadar, gurile de canal s-au transformat in niste gropi perfect rotunde si dragalase. Iarna, cand nici macar nu e luminat foarte bine, e fascinant sa vezi cum niste biete patrupede latratoare stau acolo si se incalzesc. E fascinant sa vezi cum aceste latratoare nici macar nu se sinchisesc de masini, ci, in ce mai bun caz, ridica un pic capul si se uita la tine cu o privire de genu: ce mai vrei si tu acum? Intra in ala de pe contrasens, dar nu ma deranja pe mine.
Asadar, pe langa gheata, polei, vizibilitate redusa, lumina slaba din partea stalpilor de iluminat, in Bacau se mai adauga si fauna latratoare printre pericolele de pe sosele. Nu-i asa ca e frumos in Romania, unde platesti de te ustura buzunarul daca omori o biata fiinta fara aparare, care a ramas pe drumuri pentru ca oamenii sunt rai si ii abandoneaza?
M-am indragostit
A venit iarna si in Bucuresti!
In fiecare an eu ma indragostesc. In fiecare an traiesc aceleasi sentimente fata de natura: o dragoste cu nabadai. Vine iarna, e frig, copacii ingheata, vine zapada. De fiecare data alerg in zapada ca o nebuna si uit de mine cand vad ca ninge. De fiecare data injur gheata si m aiau la tranta cu vantul. In fiecare an ma uit fascinata cum fiecare crenguta se imbraca intr-o hainuta de gheata. In fiecare an mi-e frica sa nu imi cada in cap turturii din fata blocului.
E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane.
Abia astept sa ajung din nou la Brasov. Acolo ma asteapta din nou cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat in ultimii ani iarna. Acolo ma asteapta amintirile si natura. Si da, stiu ca e tot oras si tot beton gasesc si acolo, dar acolo am trait cele mai faine zile de iarna in care nu am fost cu familia din ultimii ani. Cand ajung acasa (din pacate de Craciun si cam atat) ma las fascinata de Moldova si de iernile de acolo. Imi aduc aminte cum e sa ti se lipeasca narile de cum iesi din scara blocului, cum e sa mergi prin nameti pana la genunchi in centrul orasului, cum e sa ajungi acasa ca un sloi de gheata si sa te incalzesti langa bradul de Craciun.
Cand plec la tara uit de tot ce insemana oras, de tot ce inseamna ratiune si ma trantesc in zapada. Datul cu sacul e obligatoriu in fiecare an, cu toate ca asta inseamna sa am turturi peste tot (da, chiar peste tot). Mersul cu colindul nu lipseste nici el, chiar daca e cu intarziere.
Iarna ma indragostesc din nou. In fiecare an, in fiecare zi.