Mai bine de atat nu-l/n-o puteam poza .

Imi place genul asta de marketing. Oare de ce la noi nu se poate?

Facut de mine, decorat de Puiu:

100% munca pisiceasca:

Cica fac si eu parte din aia care mai au de frecat bancile scolii (facultatii) inca un an (si sper doar unul, cel putin la masterul asta). Dar, spre deosebire de majoritatea, eu nu o sa am un soc la revenirea pe bancile scolii.

Nu, nu am descoperit formula magica a licorii pentru invatat fara dureri de cap. Am gasit o versiune muuult mai eficienta de a evita socul trecerii de la lene metafizica la invatat si injurat profi. E cat se poate de simplu: nu te opri niciodata din invatat . Uita ca ai vacanta, sau oricum, ignor-o cat poti, fa-ti planuri sa faci minim 10 cursuri in 3 luni, plus daca se poate sa iti faci si dizertatia, si o sa ajungi la final de vara sa ai minim 5 cursuri terminate, dizertatia doar aprobata de prof si o caruta de par alb in plus de acoperit.

Nu stiu daca pentru voi ar functiona, dar mie mi-a taiat orice frica de inceputul noului an universitar. La mine e mai simplu acum. Pe langa serviciu (doar 8 ore pe zi + 1 pauza de masa) o sa mai am doar facultate si poate vreo 2 cursuri, maxim 3 de parcurs pana la sfarsitul anului. Un fleac.

Ce parere ai? Crezi ca merge?

1. Pareri despre castel:

• Exista 3 tururi ale castelului: parter (standard), Tur Optional 1 (Parte+etajul I) si Tur Optional 2 (tot castelul – parter + etajul 1 + etajul 2). Diferenta de pret? 20 – 50 – 70 RON. Merita sa-l vezi pe tot? Dupa parerea mea, macar parterul si etajul 1. Etajul 2 merita vazut o data si cam atat. Dupa parerea altora, nu.
• Ca orice stat decent din UE, si noi respectam chestia cu reduceri pentru persoane sub 26 de ani. Asta e un lucru bun, dar totusi stai sa te gandesti: in Franta ai acces gratuit la aproape toate obiectivele turistice daca ai sub 26 de ani, in Cehia ai reduceri de 50% (de obicei), in Austria de vreo 10%-15%. La noi, de la 70 RON la 17.5 e o diferenta marisoara (reducere 75%). Oare asta demonstreaza ca suntem mai aproape de Franta ca economie? Am niste dubii…
• Vizitarea castelului se poate face doar cu ghid si nu exista absolut nici o eticheta in tot castelul ala. Stupid? Inutil? Sau doar o strategie de a justifica pretul destul de mare al bileteor (70 RON e pe undeva pe la 16.5 euro). Schönbrunn-ul costa vreo 22.5 si e de 10 ori mai mare.
• Intrarea celor care au platit un tur optional, indiferent ca acesta e in romana sau in alta limba, se face pe la intrarea pentru turistii nevorbitori de romana. Sa te simti bine ca esti tratat bine sau sa te intrebi cat de idioti pot fi unii? Eu inca nu m-am hotarat.

2.  Pareri despre personal

• Primul contact cu personalul a fost dur: aveti tur optional 2? mergeti sus. Ajung sus: ati vazut parterul? Nu? Atunci mergeti jos. Nu mai comentez ca iar imi creste tensiunea.
• Pana la urma am primit un ghid care sa ne plimbe si sa ne explice diverse pe acolo. Singura chestie pe care pot sa i-o reprosez e ca nu are dreptul sa ii dea afara pe cei care incalca regulile (dar despre asta o sa cititi un pic mai jos).

3. Pareri despre turisti:

• Turistul e turist, se uita, pune mana, se cocoata pe mobile de la 1800 sau chiar mai vechi (nenea Carol avea un fix cu vechiturile…are si mese de la 1500 pe acolo, poate si mai vechi) sau pur si simplu asculta, intreaba si e mandru ca avem si noi ceva cu care sa ne laudam.
• Avem de-a face cu 2 categorii de idioti: copiii care, desi li s-a spus de 5 ori sa nu puna mana ca sunt chestii foarte vechi si foarte greu de intretinut in starea actuala, ei tot pun mana si se urca pe mobile, si parintii lor. Nu conteaza ca ai 3 plozi dupa tine, ai cumparat bilet pentru toti, ai grija de toti. Nu ii lasi sa faca ce le tuna. Cel putin mie asa mi se pare normal. Iar daca fac si ghidul ii atentioneaza ca nu au voie si mai are un pic si ii roaga in genunchi sa nu mai faca, macar o chelfaneala sa-i dai, nu sa zambesti si sa-i dai impresia ca totul e bine. Asa n-o sa invete in veci. dar ma rog, nu sunt parinte, asa ca nu am dreptul (cica) sa imi dau cu parerea.
• Tot in categoria idioti (inca nu m-am hotarat daca intra la copii pe care nu ii duce mintea sau la adulti) stau confortabil si cei care se urca pe statuile din gradina, cu toate ca scrie in minim 2 locuri ca e interzis si mai sta si un nene si tipa la ei din cand in cand (cam o data la 10 minute).

4. Chestii pe care poate le stiati, poate nu:

• In Peles e singura armura completa (cal+calaret) din tara.
• Carol isi tinea audientele in pisioare, obligand astfel interlocutorul sa termine in maxim 15 minute. Asa reusea sa inspire respect si totodata sa creeze o atmosfera lipsita de indulgenta.
• Ca in orice castel, exista intrari secrete, cum ar fi un corp de biblioteca fals sau intrari in camere prin dulapuri.
• Daca statul roman nu reuseste sa cumpere castelul de la rege, are dreptul sa refuze sa il mai inchirieze si in acest caz isi ia tot patrimoniul din castel. Pentru cei interesati, patrimoniul e format nu numai din tablouri, vesela si alte chestii mobile, ci si din lambriuri si picturi de pe pereti. Propriu-zis, regele e stapan doar pe peretii goi si pe pamantul de sub castel

Ca ultima impresie: Pelesul e frumusel, dar cam prafuit. E cam auster si mi-a dat impresia de rigiditate exagerata (a fost totusi decorat de un neamt, ce pretentii sa ai). Pe langa Peles, Pelisorul e o bijuterie – mai mic, decorat de o femeie (cam englezoaica de felul ei) si care aduce mai mult a casa si nu a sala de primit oaspeti chiar si in dormitor.

De ce zic ca martisorul e pagan? Pai e o traditie cam de acum 8000 de ani, vreme in care bietii geti, sau ce or fi fost pe taramurile romanesti nu prea aveau treaba cu crestinismul. Dar uite ca romanul e inventiv si face din orice un motiv de castig rapid.

Numai mie mi se pare ca ceva e in neregula?

Dar sa trecem la subiect. Primul impediment a fost, evident, in parcarea din spatele blocului. Gheata de vreo 2 centimetri, cat se poate de denivelata si cat se poate de acoperita cu un strat fin de zapada proaspat cazuta din cer. Tata, sofer obisnuit cu asa ceva, se descurca usor sa scoata masina din parcare si porneste pe drumul plin de gropile facute si rasfacuta in fiecare vara de dragii de la gaze, apa si canalizare. Strazile evident mai au ceva din zapada cazuta acum cateva zile, dar se poate circula si cu cauciucuri all-seasons fara probleme (evident daca nu mergi ca nebunu’).

Drumul spre gara trece fix prin centrul orasului si apoi pe niste strazi cu doar o banda pe sens. Strada libera (doar vreo 2-3 masini circula la ora asta) asa ca nu e o problema sa circuli. Primaria a facut pe aceste strazi o treaba excelenta: a pus asfalt nou fara sa il scoata pe ala vechi, a pus limitatoare de viteaza, dar, evident, gurile de canal au ramas la nivelul anterior. Asadar, gurile de canal s-au transformat in niste gropi perfect rotunde si dragalase. Iarna, cand nici macar nu e luminat foarte bine, e fascinant sa vezi cum niste biete patrupede latratoare stau acolo si se incalzesc. E fascinant sa vezi cum aceste latratoare nici macar nu se sinchisesc de masini, ci, in ce mai bun caz, ridica un pic capul si se uita la tine cu o privire de genu: ce mai vrei si tu acum? Intra in ala de pe contrasens, dar nu ma deranja pe mine.

Asadar, pe langa gheata, polei, vizibilitate redusa, lumina slaba din partea stalpilor de iluminat, in Bacau se mai adauga si fauna latratoare printre pericolele de pe sosele. Nu-i asa ca e frumos in Romania, unde platesti de te ustura buzunarul daca omori o biata fiinta fara aparare, care a ramas pe drumuri pentru ca oamenii sunt rai si ii abandoneaza?

In fiecare an eu ma indragostesc. In fiecare an traiesc aceleasi sentimente fata de natura: o dragoste cu nabadai. Vine iarna, e frig, copacii ingheata, vine zapada. De fiecare data alerg in zapada ca o nebuna si uit de mine cand vad ca ninge. De fiecare data injur gheata si m aiau la tranta cu vantul. In fiecare an ma uit fascinata cum fiecare crenguta se imbraca intr-o hainuta de gheata. In fiecare an mi-e frica sa nu imi cada in cap turturii din fata blocului.

E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si  bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane.

Abia astept sa ajung din nou la Brasov. Acolo ma asteapta din nou cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat in ultimii ani iarna. Acolo ma asteapta amintirile si natura. Si da, stiu ca e tot oras si tot beton gasesc si acolo, dar acolo am trait cele mai faine zile de iarna in care nu am fost cu familia din ultimii ani. Cand ajung acasa (din pacate de Craciun si cam atat) ma las fascinata de Moldova si de iernile de acolo. Imi aduc aminte cum e sa ti se lipeasca narile de cum iesi din scara blocului, cum e sa mergi prin nameti pana la genunchi in centrul orasului, cum e sa ajungi acasa ca un sloi de gheata si sa te incalzesti langa bradul de Craciun.

Cand plec la tara uit de tot ce insemana oras, de tot ce inseamna ratiune si ma trantesc in zapada. Datul cu sacul e obligatoriu in fiecare an, cu toate ca asta inseamna sa am turturi peste tot (da, chiar peste tot). Mersul cu colindul nu lipseste nici el, chiar daca e cu intarziere.

Iarna ma indragostesc din nou. In fiecare an, in fiecare zi.

Ieri dimineata, fata constiincioasa, m-am trezit pe la 7 si ceva si m-am apucat de lucru. Deodata aud batai de aripi. Ma gandesc de doua ori daca nu cumva inca dorm (nu de alta, dar teoretic prin termopan nu se aude), ma uit pe geam si imi dau seama ca am parte de 2 vizitatori. Porumbelul cotropitor din ziua precedenta, impreuna cu soata, au venit cu crengute si sarmulite si au inceput sa faca un cuib de mai mare frumusetea. Cruda cum sunt, i-am alungat si am inchis geamurile (mi-a fost mila de ei, dar chiar nu vreau sa fac crescatorie de porumbei pe balcon).  Aseara am considerat ca s-au plictisit sau si-au gasit alt loc pentru cuib si am deschis geamurile.

Azi dimineata iar m-am trezit mai devreme si am stat pe acasa mai mult ca de obicei. Ce sa vezi, porumbelul a revenit sa inspecteze cuibul pe care l-am stricat eu ieri. Iar am inchis geamurile, iar am inspectat locul ce atrage zburatoare, iar am injurat printre dinti ca nu mai pot sa stau cu geamurile dechise in propria casa din cauza invadatorilor,  iar am plecat. Sper ca de acum incolo sa nu ii mai vad in balcon. Are cineva vreo sugestie cum sa scap de pasari fara sa fiu nevoita sa inchid geamurile de la balcon? Solutia cu plasa de tantari la geam nu tine (e prea prost facuta tamplaria ca sa pot pune asa ceva) si mai mentionez ca stau la etajul 8, unde nu ajunge nici un copac, dar din pacate e ultimul etaj.